20 septembrie 2017
Ultimele articole
Esti aici: Acasa » Confesiuni » Si, o luam de la capat
Si, o luam de la capat

Si, o luam de la capat

AJUTOR!!! Va intrebati de ce strig atat de tare!? M-am trezit de dimineata si mi-am gasit sufletul gol, gol golut

Hotii mi-au furat tot ce aveam in gand: planuri, asteptari, dorinte, sentimente, amintiri, identitate. Ma intreb oare cine sunt? Cine am fost pana acum? Unde imi sunt sperantele? Poate au fost aruncate la o margine de drum, ingramadite intr-un sac, poate ploua si le uda, poate sunt imbacsite de mirosul greu al mocirlei in care stau in acest moment.

Poate cineva le foloseste acum, poate incearca sa le schimbe. Nu, va rog sa nu le schimbati – sunt atat de pure si de intime incat nu as suporta sa le stiu schimbate.

Poate mi-au agresat asteptarile. Ele erau atat de optimiste si convinse ca pot sa razbeasca indiferent de situatie. M-au insotit in fiecare moment, mi-au fost atat de loiale incat n-as suporta sa le declar pierdute definitiv.

Definitiv – un cuvant atat de incarcat. Un cuvant care ne apasa pe inima si ne incetineste suflul.

M-as duce sa le declar pierdute, dar cine m-ar intelege? Asa ca nu-mi ramane decat sa ma adun si sa-mi schitez viata in linii pierdute. Dar m-am trezit a doua zi si mi-am gasit gandurile, asteptarile si dorintele stand la usa, asteptand sa le primesc in suflet si sa le ofer caldura pe care numai la mine o gasesc. Le sunt ca o mama.

Lipseste ceva, unde este identitatea? Unde sunt amintirile? Acum inteleg: identitatea mea a ramas cu amintirile.

Mi-au furat, deci, ce aveam mai de pret, mi te-au furat pe tine. Si daca pana acum mi se parea greu sa traiesc fara tine, acum trebuie sa ma obisnuiesc sa traiesc si fara amintirea ta

Nu cred ca o sa fie atat de greu. In fond, cine esti? Dar eu cine sunt?

Atentie! Hotii de inimi sunt printre noi … cateodata, chiar de mana cu noi!

Lasa o replica

Adresa ta de email nu se va afisa pe site.Sunt obligatorii campurile marcate *

*


*