18 noiembrie 2017
Ultimele articole
Esti aici: Acasa » Confesiuni » Gandurile … la ele acasa
Gandurile … la ele acasa

Gandurile … la ele acasa

Ma strabate un gand in ultima perioada: Cum ar fi sa stim ce este in mintea altora? Cum ar fi sa le stim urmatoarea miscare sau ce le declanseaza rasul acela isteric? Cum ar fi sa stim parerea lor despre noi? Cum ar fi sa fim niste carti deschise oricui?

Recunosc si stiu ca sunt mai multe ganduri, complicate uneori, dar stiti voi, incurcate sunt caile mintii! Aceste momente, ganduri revin adesea atunci cand ma intind in pat inainte de o zi zbuciumata.

 

Asa ca:
  • Ma tot intreb cum ar fi daca as putea sa patrund in mintea unui apropiat.
  • M-ar oripila ce as putea sa gasesc sau m-ar face sa ador si mai mult persoana respectiva?
  • Sa imi anunt venirea sau sa fac o „surpriza”?
  • Sa bat la usa sau sa intru nepoftita?

Daca imi anunt venirea, este foarte posibil ca persoana in cauza sa nu isi lase gandurile asezate frumos pe biblioteca proaspat stearsa de praf (normal ca a facut curatenie, doar stia ca o sa vina un musafir). Poate o sa ma serveasca cu un ceai fierbinte si o vorba calda , poate o sa fie natural sau… natural-fortat !

Vezi? Din cauza asta cred ca as prefera sa uit de maniere si sa intru nepoftita si neanuntata. Asa il gasesc in toata splendoarea lui: cu gandurile aruncate pe canapea, stratul imens de temeri pe biblioteca, televizorul dat la maxim si miros de ganduri arse.

ganduri-bune1

As putea sa vad gandurile insirate, „ca la ele acasa”. Si mi-as bucura privirea cu naturaletea si dezinvoltura lor. Unele m-ar primi cu bucurie, altele mi-ar indica usa.
As strange la piept gandurile bune si as incerca sa comunic cu cele negative, putin cate putin pana le aduc la pieptul meu.

 

As fi in stare sa imi asum o asemenea „violare de ganduri”? 

 

Cred ca am trece cu mult peste banal si ne-am indrepta vertiginos spre ipocrizie.
Sa nu mai ai sentimentul acela de gadilare – da, da … ai citit bine si stiu ca acum zambesti pentru ca tocmai ai retrait un asemenea sentiment – cand spuneti amandoi acelasi lucru, in acelasi timp. Cand speri sa reactioneze intr-un fel la mesajul tau si chiar asa se intampla, numai ca momentul acela de „asteptare” este cel care da magia evenimentului, nu neaparat deznodamantul in sine.

 

  • Parca e mai frumos si mai vintage sa anticipam urmatoarea miscare, nu sa o stim categoric.
  • Parca e mai frumos sa descoperim gandirea celui de langa noi pas cu pas, zi cu zi… nu sa ii primim gandirea ca un mic-dejun adus pe tava, la pat.
  • Parca e mai frumos sa facem pasi de bebelus in cunoasterea lui, decat sa ajungem sa mergem sprijiniti de cadru pentru ca ne darama toate gandurile lui venite dintr-o data.
  • Parca e mai frumos sa fim noi… cat mai naturali cu putinta si cat mai… umani.

Voi ce spuneti, ati trecut prin toate aceste dileme!?

Lasa o replica

Adresa ta de email nu se va afisa pe site.Sunt obligatorii campurile marcate *

*


*